joi, 22 octombrie 2009

Maine vine Crin Antonescu la Timisoara. In Aula Magna, la Universitatea de Vest
M-am saturat



Nu sunt analist politic, nici macar nu am ajuns sa-mi practic meseria asa cum vreau eu, cea de ziarista. Poate nu-s mai desteapta decat cei de la TV, dar un lucru este cert: m-am saturat de cate ori deschid televizorul ( in dorinta de a vedea stirile) sa-l vad ori pe d. Oprescu obosit, cum incearca sa ne convinga de una sau de alta, ori tot felul de personaje care din punctul meu de vedere nu au nicio treaba cu politica, facand pe interesantele. M-am saturat de accidente, de aceleasi titluri de stiri, de incesturi si de propaganda care sustine si amplifica perioada de criza economica. E criza morala si e mai mare decat orice altceva! Decat orice razboi, decat orice furtuna, decat orice prostie… M-am saturat de redactiile pline de persoane care nu s-au straduit in facultate sa invete macar cum se scrie corect in lb romana. M-am saturat de situatiile in care milioane de copii sunt la cheremul unor hartii, pentru o sansa la viata. Si m-am mai saturat de gramada de firme de garsoniera care iti cer imposibilul, iti cer experienta si iti ofera, in schimb, 20% din vanzari.
Da! Am facut o criza! Nu trebuie sa ma suportati daca nu vreti! Imi vine sa zbier de nervi si de ciuda!

luni, 19 octombrie 2009

Omagiu inimii mele


Cred ca cea mai longeviva dragoste este cea neimpartasita. De ce este dragostea aceasta atat de lunga? Poate pentru ca astept mereu acel telefon de la el, astept beep-ul inimii sale. Nerabdare! Astept si tot astept, dar nu mai vine… Dragostea e adesea ca un bilet la film, pe care il poti rupe cand ajungi la cinema. Dar ce mai conteaza, pentru ca am vazut filmul deja. Oricat as incerca sa-mi mai folosesc totusi creierul, sa gandesc rational, nu pot. Fiecare puzzle din mine s-a imprastiat in oaza dragostei. Scenarii de tot felul imi vin in minte. Ploua romantic. Stropii ii deseneaza, parca, pe geam, portretul. Ma simt patetica. Prea adolescenta. Poate nu mai e de varsta mea sa ma comport astfel. Pierduta in nebuniile copilariei, cu gandul. Acum, inima e singura care gandeste. Poate ca nu am nimic in comun cu El. Tocmai diferenta asta ma incita mai tare.
Cred ca dragostea e ca o femeie cu un singur cercel intr-o singura ureche. ( Aici nu mai iau in calcul piercingul. Nu se mai pune). Nu sunt emo si nu-s in depresie. Nici nu ma plang. Tocmai pentru ca desi, “s-ar putea sa-mi pierd mintile, inima mea este ok”. Asta pentru ca acolo, in ea, nu e gol. E foc.

PS: Pentru faptul ca toate deciziile din viata le-am luat cu inima, astazi am decis s-o omagiez. Multumesc inimii mele!

vineri, 16 octombrie 2009


STAND UP IN THE CITY

STAND UP IN THE CITY. Un show despre lucrurile pe care le stii si nu vrei sa le recunosti, despre relatii, defecte, mondenitati si altele...Sica si Catalin Bordea, intr-un show despre care se poate spune doar ca merita vazut!
Doi performeri, un singur show.Un spectacol pentru oameni destupaţi la minte.Care se vor astupa... De ras.
Ia-ti gasca si vino marti, 20 octombrie, ora 21, la IRISH TIME, Str. Daliei Nr.13 A, de restul ne ocupam noi.
O seara relaxanta. O cafenea complice. O bautura fina.Un mediu familiar si un decor care te transpune undeva in Manhattan.Un comediant, o scena si stare de bine alaturi de preieteni.Un spectacol cu stil si clasa...
Nu rata o seara de comedie pe cinste in orasul tau!Informatii si rezervari la: 0723 981 823
Rezerva online acumPret bilet: 18 leiPret bilet studenti: 15 leiDetalii despre proiect pe http://artitude.ro/evenimente/in-desfasurare/stand-up-in-the-city.html (Informatii Narcisa Sirboiu)





miercuri, 14 octombrie 2009

Ma numesc Rosu. E frig



Daca ieri m-am plans ca e frig, astazi am senzatia ca a venit iarna cu toata puterea-i. Si mai am impresia ca imi voi deschide si eu in curand un muzeu ca al lui Chirila. Si ce daca l-as copia. Nu-mi pasa. Daca ideea lui imi place, o copiez (citand sursa) pana voi fi in stare sa am una la fel de practica. Pana la urma intr-un muzeu pastrezi ce-i mai fain si toate lucrurile, care crezi ca sunt interesante. In acel muzeu, eu voi conserva, in schimb, colectia mea de vise. Vise de demult, vise de acum, visele care vor fi. Cred ca mi se trage de la ploaie. Nu ma bagati in seama daca va deprim prea tare. Astazi „Ma numesc Rosu”, de Orhan Pamuk. Nobel pentru literatura. Si mor de frig....

marți, 13 octombrie 2009

Ascuns în facultate
Se caută suspect

“Mami şi tati,
Sunt la facultă. Aici totul e perfect: cursurile nu prea se ţin, la seminare nu mi se cere prezenţa, dacă mi-e sete sau foame, la subsolul facultăţii, avem bar.
P.S : Să nu uitaţi să-mi trimiteţi,vă rog, nişte bani că ultimii i-am dat pe chirie şi telefon. Vă iubesc şi mi-e dor de voi . “
Semnalmente: blond sau brunet, scund sau înalt, gras, dar mai mult slab, cu cearcăne şi gălbejit de la atâta cafea consumată în nopţile albe ale sesiunii, acestea sunt doar câteva dintre caracteristicile acestui personaj.
Antecedente: plin de iluzii şi dorinţe, se înscrie la facultatea pe care visa s-o urmeze. Ajuns aici, lasă mesaje neortodoxe pe peretele de lângă secretariat( din păcate nu le putem reproduce deoarece cauzează poluare fonică în mediul virtual). Nu-i spune vanzătoarei de la bar că i-a dat restul greşit atunci când e în favoarea sa.
Cunoscut pentru următoarele trăsături: negociază note şi prezenţe la seminar, devine expert în copiatul cu hands-free. S-a prins că oricum camerele de filmat din amfiteatre nu funţionează. Indiferent că fumatul este interzis în curtea , barul şi spaţiul din faţa universităţii, el continuă să fumeze în facultate. Capacitatea de a se face plăcut în faţa profesorilor, seems like a kind of linguşeală.
Suspectat de: întârziat la cursuri, tupeu, chiulangită cronică, pierdut nopţi prin cluburi sau la chefurile din cămine, leneveală( în cazul în care nu e la cele patru joburi).
Prezent acolo unde: a auzit că e petrecere cu mult alcool, femei şi ţigări, se dă ceva gratis, sunt reduceri prin magazine, mâncarea e multă, bună şi bineînţeles ieftină. Sunt colegi care au învăţat şi are astfel garanţia că va lua şi el examenul.
Şi acum când avem toate probele şi amprentele vă putem dezvălui identitatea sa. Sau poate aţi ghicit despre cine e vorba: studentul român.
Săptămâna universitară
Luni: 8-9.30, Curs. Mi-am jurat că mă trezesc să ajung la facultă. Mă scol, dar îmi dau seama că pot merge şi cu altă grupă, care are mai târziu. În final nu mă mai duc. Ieri am venit de acasă şi sunt prea obosit.
Marţi: 11.20-12.50. Seminar. Conştincios, merg să-mi iau notiţe. Pe drum, însă, mă întâlnesc cu nişte colegi, Până la urmă îmi petrec ziua la o bere, în complex.
Miercuri: 19.40-21.10. Am mustrări de conştiinţă. M-am hotărât, e cazul să particip la seminar. Pe la 22, îmi amintesc că e ziua Ancăi şi dă party. Yeees!
Joi: Am fost destul la facultate zilele trecute. Am chef de chatuială. Şi oricum nu mai ştiu dacă e săptămâna pară sau e impară.
20.30. Primesc un telefon. E Vlad, mă cheamă la meci.
Vineri: Am liber, potrivit orarului, desigur.
Sâmbătă, Duminică. A început weekendul.
Do you like me now?
Potrivit ziarului Gândul, 70% dintre studenţii români sunt susţinuţi financiar de familie şi 23% dintre aceştia vor să plece în străinătate.
Andreea Samoilă
Viorica Sîrbu
A cazut guvernul Boc 2!
Astazi am fost sa ma tund ca nu mai suportam. Mi-e frig de mor. Asa am venit de afara, toata inghetata. Acum se simte ca intr-adevar este toamna. Desi, vantul ma face sa cred ca vom intra in iarna mult mai repede, decat ne-am fi asteptat. Adevarul e ca nu am chef de nimic… Simt in mine toamna tarzie. Frig, ploaie, plictiseala.

joi, 8 octombrie 2009

Calatorie prin Africa


Acum vreo doua saptamani am fost in Africa. In jungla, fara apa, la un moment dat, asa mi-am petrecut cateva zile in paradisul, pe care, in ignoranta mea, mi l-am imaginat ca fiind un taram uitat la marginea unui continent pauper, ordinar, murdar, populat cu bolnavi de SIDA si cu boli nemaiauzite. Dar acolo m-am hranit cu reportaje, cifre, literatura, emotie, presa. Jurnalist la New York Herald, Henry M. Stanley a reusit prin cartea sa ma transpuna cu adevarat in Africa inceputului de sec. XIX. Cu exceptia obsesiei sale pentru cifre, (multe cifreee care m-au ametit!!!), l-am cautat impreuna cu ziaristul pe doctorul Livingstone. Prin Africa, prin noroaie, cu dezinterie si zapuseala. Mi-am facut si o imagine a ceea ce mi-ar trebui daca vreodata voi ajunge in Africa si fizic vorbind. Am gustat cu Stanley carne de vanat din jungla. Am tremurat de frica invaziei de urechelnite si m-am luptat cu lianele si ierburile junglei. Apoi, mi-am scaldat ochii in cuvintele care infatisau un peisaj cu totul aparte: cu munti si aer curat. Am baut apa impreuna cu animalele de povara, cu miros african si cu o culoare galbuie, dar jurnalistica, in mod deosebit. Daca l-am gasit pe Livingstone? Nu pot spune cu precizie. Sunt o fire visatoare. Ma tradeaza pana si zodia. Stiu doar ca am fost in Africa in 1800 si ceva! Si nu m-am imbolnavit de holera, nici de dezinterie, nici de SIDA sau de alte cotoharle de malarii! Am luat, in schimb, un virus. E ceva mortal. Mai am o singura sansa de supravietuire. Sa mai citesc. Sa scap, de fapt, de deficitul de vitamina-carte. Pentru o calatorie prin Africa, trebuie oricum sa tin cont si de propria mea imunitate.