Manastirea Sf Andrei! La multi ani cu drag tuturor celor care poarta acest nume sfant! Va pup!luni, 30 noiembrie 2009
Vizita politica
Maine, 1 dec, la Timisoara vor fi prezenti: Crin Antonescu, Mircea Geoana si Johannis Klaus. Programul de desfasurare a vizitei lor, in orasul de pe Bega, este urmatorul:
10.00 – 10.05 Întâmpinarea oficialităţilor, intonarea imnului de stat
10.05 – 10.15 Slujba de pomenire a eroilor
10.15 – 10.25 Alocuţiuni
10.25 – 10.55 Depuneri de coroane, jerbe
10.55 – 11.00 Defilarea gărzii de onoare
11.00 - 11.10 Deplasarea pe jos la Primarie
11.10 - 11.50 Declaratii de presa in Sala de Consiliu a Primariei Timisoara
11.50 - 12.00 Semnarea parteneriatului pentru Timisoara, in Sala de Consiliu a Primariei Timisoara
12.00 - 12.15 Intalnire consultativa intre Gh. Ciuhandu si invitatii sai
12.15 - 12.30 Deplasare pe jos la Opera Romana din Timisoara
12.30 - 13.30 Miting electoral in Sala Mare a Operei Romane din Timisoara
13.30 - 14.30 Gustare si deplasare spre aeroport cu autocarul
14.30 Decolare spre Constanta
Maine, 1 dec, la Timisoara vor fi prezenti: Crin Antonescu, Mircea Geoana si Johannis Klaus. Programul de desfasurare a vizitei lor, in orasul de pe Bega, este urmatorul:
10.00 – 10.05 Întâmpinarea oficialităţilor, intonarea imnului de stat
10.05 – 10.15 Slujba de pomenire a eroilor
10.15 – 10.25 Alocuţiuni
10.25 – 10.55 Depuneri de coroane, jerbe
10.55 – 11.00 Defilarea gărzii de onoare
11.00 - 11.10 Deplasarea pe jos la Primarie
11.10 - 11.50 Declaratii de presa in Sala de Consiliu a Primariei Timisoara
11.50 - 12.00 Semnarea parteneriatului pentru Timisoara, in Sala de Consiliu a Primariei Timisoara
12.00 - 12.15 Intalnire consultativa intre Gh. Ciuhandu si invitatii sai
12.15 - 12.30 Deplasare pe jos la Opera Romana din Timisoara
12.30 - 13.30 Miting electoral in Sala Mare a Operei Romane din Timisoara
13.30 - 14.30 Gustare si deplasare spre aeroport cu autocarul
14.30 Decolare spre Constanta
Drama
Dupa ce-am invatat atatia ani cu gandul ca voi avea un job decent si un salariu care sa-mi permita sa nu mai cer toata ziua de la parinti, am ajuns sa impart pliante in intersectie. Nu ca promotiile de genul acesta ar fi ceva “indecent”, dar praful, noxele si mizeria strazilor, toate aruncate de rotile masinilor in gura, nas, pe fata, m-au facut sa ma simt atat de prost si de penibil, cum nu m-am mai simtit vreodata. In plus, treceau tot felul de persoane dubioase, de pustani de bani gata, care claxonau aiurea, cereau numere de telefon sau se uitau la noi ca la ultimele zdrente ce, in viziunea lor, cerseau, de fapt intr-un mod rusinos, la colt de strada. Adesea le-am citit pe fete soferilor de Jeep-uri, Audi, BMW-uri dezgustul, sila, teama de a deschide geamul unor persoane, ca noi, care isi onorau jobul dintre semafoare, pentru o suma de bani nesemnificativa intr-un oras ca Timisoara. Am trait atunci o drama, una dintre cele mai mari drame ale vietii mele... Dar am cunoscut, in acelasi timp, strada asa cum este “ea”. Plina de mizerie, de oameni care trec si carora nu le pasa de cel care vinde ziare la coltul ei, pentru numai 5-6 lei pe ora. De cel care sta acolo ore in sir in frig, in tarana, in mizerie si curent, nemancat. Diploma mea de 10 nu a mai valorat nici doi bani vechi sau noi in momentele alea. Pentru ca nimeni nu stia asta. Eu simteam, in schimb, ca toata munca mi se scurgea pe strada o data cu visurile mele, ma simteam minuscula, abandonata unei societati care ea insasi se lepada de mine in intersectia semaforizata. De aceea, acum il apreciez mai mult pe cel care se chinuie sa vanda ziare la colt de strada. Pentru ca poarta cu siguranta in el o poveste in care se mai distinge cu adevarat omenescul, firescul uman.
Dupa ce-am invatat atatia ani cu gandul ca voi avea un job decent si un salariu care sa-mi permita sa nu mai cer toata ziua de la parinti, am ajuns sa impart pliante in intersectie. Nu ca promotiile de genul acesta ar fi ceva “indecent”, dar praful, noxele si mizeria strazilor, toate aruncate de rotile masinilor in gura, nas, pe fata, m-au facut sa ma simt atat de prost si de penibil, cum nu m-am mai simtit vreodata. In plus, treceau tot felul de persoane dubioase, de pustani de bani gata, care claxonau aiurea, cereau numere de telefon sau se uitau la noi ca la ultimele zdrente ce, in viziunea lor, cerseau, de fapt intr-un mod rusinos, la colt de strada. Adesea le-am citit pe fete soferilor de Jeep-uri, Audi, BMW-uri dezgustul, sila, teama de a deschide geamul unor persoane, ca noi, care isi onorau jobul dintre semafoare, pentru o suma de bani nesemnificativa intr-un oras ca Timisoara. Am trait atunci o drama, una dintre cele mai mari drame ale vietii mele... Dar am cunoscut, in acelasi timp, strada asa cum este “ea”. Plina de mizerie, de oameni care trec si carora nu le pasa de cel care vinde ziare la coltul ei, pentru numai 5-6 lei pe ora. De cel care sta acolo ore in sir in frig, in tarana, in mizerie si curent, nemancat. Diploma mea de 10 nu a mai valorat nici doi bani vechi sau noi in momentele alea. Pentru ca nimeni nu stia asta. Eu simteam, in schimb, ca toata munca mi se scurgea pe strada o data cu visurile mele, ma simteam minuscula, abandonata unei societati care ea insasi se lepada de mine in intersectia semaforizata. De aceea, acum il apreciez mai mult pe cel care se chinuie sa vanda ziare la colt de strada. Pentru ca poarta cu siguranta in el o poveste in care se mai distinge cu adevarat omenescul, firescul uman.
marți, 24 noiembrie 2009
Asta am mancat la un moment dat, la cina. Habar nu am ce este in mare parte! jumatate din farfurie nu stiu ce-am mancat. Aveau gusturi mai ciudate: dulce, sarat, acrisor si un pic picant. Interesant era faptul ca le simteam pe toate foarte bine diferentiate si nu era nimic gretos. Din contra! Daca voi stiti ce este, spuneti-mi si mie, sa nu raman fara cultura culinara! PS: Concurs: Ghici ce este in farfurie? luni, 23 noiembrie 2009
Revenind la conferinta la care am participat in Suedia, aici e sala in care s-a desfasurat evenimentul. Au fost invitati din toate tarile membre ale Uniunii Europene si nu numai. In afara de faptul ca am suferit din cauza frigului, pot spune ca a fost o sansa extraordinara pe care mi-au oferit-o cei de la Telecentre-europe (EOS) si Comisia Europeana, prin intermediul lui Adrian Popa, director Blythswood Banat (revista New Folder). Si ca sa nu devin patetica si sa scriu iar de multumiri si chestii de genu', ma abtin mai bine. Acestea sunt clare, nu mai are rost s-o spun. duminică, 22 noiembrie 2009
Rezultate Exit Poll
Mda, a iesit Basescu pe locul I. Geoana pe locul II si Crin, pe 3. Sper ca rezultatele lor sa ne aduca si noua o viata sociala mai buna, Cu loc de munca, in primul rand.
Numai ca nu inteleg de ce rezultatele voturilor sunt diferite pe Antena 3 si pe Realitatea.
Antena3: Basescu, 34,1, Geoana, 30,9, Antonescu, 22,1, Oprescu, 3,4
Realitatea Tv: Basescu, 32,8, Geoana, 31,7, Antonescu, 21,8, Oprescu, 3,5
Mda, a iesit Basescu pe locul I. Geoana pe locul II si Crin, pe 3. Sper ca rezultatele lor sa ne aduca si noua o viata sociala mai buna, Cu loc de munca, in primul rand.
Numai ca nu inteleg de ce rezultatele voturilor sunt diferite pe Antena 3 si pe Realitatea.
Antena3: Basescu, 34,1, Geoana, 30,9, Antonescu, 22,1, Oprescu, 3,4
Realitatea Tv: Basescu, 32,8, Geoana, 31,7, Antonescu, 21,8, Oprescu, 3,5
Astazi, la vot
M-am dus si eu sa votez, nu ca sa ma simt importanta sau sa vad fetele politailor de la intrare, care vezi Doamne, au grija sa nu fie fraudate alegerile. Ca de astea mi-e scarba de multa vreme, de politica de circ din Romania, mi-e sila de ani buni. Am ales sa merg doar ca sa-mi exprim opinia, desi, pe de-o parte sunt convinsa ca li se rupe de parerea mea. Dupa ce am stat la coada de-mi venea sa nu mai votez si sa plec acasa, mi-am dat seama ca in Timisoara lumea e chiar interesata sa-si spuna, sub stampila, opinia politica. Pentru ca au venit in numar foarte mare, cel putin la sectia in care am votat eu. Ceea ce cred ca este foarte bine. Decat sa stea acasa si numa' sa comenteze, e mai bine asa, sa voteze!
M-am dus si eu sa votez, nu ca sa ma simt importanta sau sa vad fetele politailor de la intrare, care vezi Doamne, au grija sa nu fie fraudate alegerile. Ca de astea mi-e scarba de multa vreme, de politica de circ din Romania, mi-e sila de ani buni. Am ales sa merg doar ca sa-mi exprim opinia, desi, pe de-o parte sunt convinsa ca li se rupe de parerea mea. Dupa ce am stat la coada de-mi venea sa nu mai votez si sa plec acasa, mi-am dat seama ca in Timisoara lumea e chiar interesata sa-si spuna, sub stampila, opinia politica. Pentru ca au venit in numar foarte mare, cel putin la sectia in care am votat eu. Ceea ce cred ca este foarte bine. Decat sa stea acasa si numa' sa comenteze, e mai bine asa, sa voteze!
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
De la stanga la dreapta: Silviu Stoian, Carmen Popa, Laurentiu Bunescu, Sergiu Dema, eu: am reprezentat Romania, ca jurnalisti web, la Conferinta Ministeriala pe probleme de e-guvernare, in Suedia, 2009 Pentru mai multe detalii despre munca noastra, ia linku: http://telecentreeurope.ning.com/profile/vioricasirbu
Dupa doua nopti de cazare la Radisson Blu Malmo, din cauza unei neintelegeri cu inregistrarea de participare la eGovernment Conference, ne-au cazat la Hilton. Eu am primit camera la etajul 19, unde urcam cu un lift superb, cu geam, prin care vedeam orasul in splendoarea lui, de la inaltime. Si parca nu a fost suficient! Cand am ajuns in camera, televizorul era pornit. Am crezut intitial ca am gresit si am intrat in alta parte. M-am invartit prin baie, m-am uitat in dulap, am controlat patul. Credeam ca cineva si-a uitat lucrurile acolo si ca eu am dat buzna aiurea. M-am tot uitat, am controlat incaperea cu privirea. Nu era nimic atins, totul parea pregatit pentru un nou turist! Nici acum nu-mi vine sa-mi cred ochilor ce-am vazut acolo! Televizorul era pornit pentru ca ecranul sau afisa un mesaj pentru mine: Welcome VIORICA SIRBU,
It's a pleasure to welcome you! Recunosc ca am ramas perplexa! Imaginea era reflectata si in oglinda! Ma tot intreb ce-am facut ca sa merit asta!? Oricum un lucru stiu sigur: cred ca ar trebui sa spun mai des: iti multumesc Doamne!
Tratamente speciale pentru jurnalisti
Invitata fiind, pe post de reporter web, de telecentre-europe si de Uniunea Europeana (prin Comisia Europeana) la o conferinta de presa in Malmo (eGovernment Conference), am decis, evident si fara comentarii, sa particip. Numai ca acolo am primit, ce-i drept, anumite tratamente speciale, aplicate de cei care asigurau securitatea si paza la locul desfasurarii evenimentului, exclusiv reprezentantilor media. In fiecare dimineata cand mergeam la "lucru", trebuia sa trec prin mai multe terminale, sa ma dezbrac de palton, sa scot laptopul, sa las toata aparatura in niste lazi, pentru controale amanuntite. M-am simtit ca o infractoare. Toti ceilalti participanti la acest eveniment intrau pe baza legitimatiei. Numai jurnalistii erau controlati la sange. Pe langa asta, ni s-a rezervat un restaurant, unde luam masa, separat de ceilalti invitati de la conferinta. Mi s-a interzis chiar, la un moment dat, sa particip si la o sesiune de prezentare a unor produse IT, din acelasi motiv, aceeasi vina: pe legitimatia mea scrie "reprezentant media". Si fara nicio rautate, dar am mancat mult mai bine la restaurantul pentru jurnalisti, unde am putut sa-mi aleg ce vreau, decat in partea cealalta, unde era un meniu fix, prestabilit. Am primit chiar si o geanta de laptop, in prima zi de conferinta, pe gratis. Oricum nu i-am convins sa ma lase sa particip fara control la intrare, control la iesire. Incepuse sa fie hilar deja. Mi-era teama ca nu ma vor mai lasa sa ies de acolo, pe motiv ca "media", e separata de restu'...-:)
PS: Trebuie sa recunosc insa ca ca mi s-au umflat si penele printre atatea elite de la BBC si CNN!
Invitata fiind, pe post de reporter web, de telecentre-europe si de Uniunea Europeana (prin Comisia Europeana) la o conferinta de presa in Malmo (eGovernment Conference), am decis, evident si fara comentarii, sa particip. Numai ca acolo am primit, ce-i drept, anumite tratamente speciale, aplicate de cei care asigurau securitatea si paza la locul desfasurarii evenimentului, exclusiv reprezentantilor media. In fiecare dimineata cand mergeam la "lucru", trebuia sa trec prin mai multe terminale, sa ma dezbrac de palton, sa scot laptopul, sa las toata aparatura in niste lazi, pentru controale amanuntite. M-am simtit ca o infractoare. Toti ceilalti participanti la acest eveniment intrau pe baza legitimatiei. Numai jurnalistii erau controlati la sange. Pe langa asta, ni s-a rezervat un restaurant, unde luam masa, separat de ceilalti invitati de la conferinta. Mi s-a interzis chiar, la un moment dat, sa particip si la o sesiune de prezentare a unor produse IT, din acelasi motiv, aceeasi vina: pe legitimatia mea scrie "reprezentant media". Si fara nicio rautate, dar am mancat mult mai bine la restaurantul pentru jurnalisti, unde am putut sa-mi aleg ce vreau, decat in partea cealalta, unde era un meniu fix, prestabilit. Am primit chiar si o geanta de laptop, in prima zi de conferinta, pe gratis. Oricum nu i-am convins sa ma lase sa particip fara control la intrare, control la iesire. Incepuse sa fie hilar deja. Mi-era teama ca nu ma vor mai lasa sa ies de acolo, pe motiv ca "media", e separata de restu'...-:)
PS: Trebuie sa recunosc insa ca ca mi s-au umflat si penele printre atatea elite de la BBC si CNN!
Gripa porcina, in aeroportul international din Timisoara
De multa vreme ceea ce se intampla in Romania nu ma mai socheaza. Dar azi mi s-a parut amuzant, cand pe aeroportul international din Timisoara am fost primiti, chiar inainte de debarcare cu o foaie pe care trebuia s-o completam cu declaratia de sanatate (pe propria raspundere, sub semnatura) ca nu am avut relatii sexuale in ultimele 7 zile, in tarile prin care am calatorit, cu persoane ce prezinta simptomele specifice gripei porcine: tuse, dureri de gat, febra. Si pe langa asta mi se par niste disperati. Dupa ce am calatorit cu buletinul prin Austria, Danemarca, Suedia, fara nicio problema, la intrarea in tara mea minunata, ROMANIA, mi-au cerut pasaportul. Ups! Si-am mai stat si cinci minute pe putin, ca sa verifice daca pe poza din pasaport sunt eu. Niciunde, in tarile, pe care le-am vizitat nu erau angajati prin aeropoarte cu masti pe gura si nimeni nu avea vreo treaba cu gripa porcina. Dar ce sa-i faci? E ceva normal cand esti roman!
De multa vreme ceea ce se intampla in Romania nu ma mai socheaza. Dar azi mi s-a parut amuzant, cand pe aeroportul international din Timisoara am fost primiti, chiar inainte de debarcare cu o foaie pe care trebuia s-o completam cu declaratia de sanatate (pe propria raspundere, sub semnatura) ca nu am avut relatii sexuale in ultimele 7 zile, in tarile prin care am calatorit, cu persoane ce prezinta simptomele specifice gripei porcine: tuse, dureri de gat, febra. Si pe langa asta mi se par niste disperati. Dupa ce am calatorit cu buletinul prin Austria, Danemarca, Suedia, fara nicio problema, la intrarea in tara mea minunata, ROMANIA, mi-au cerut pasaportul. Ups! Si-am mai stat si cinci minute pe putin, ca sa verifice daca pe poza din pasaport sunt eu. Niciunde, in tarile, pe care le-am vizitat nu erau angajati prin aeropoarte cu masti pe gura si nimeni nu avea vreo treaba cu gripa porcina. Dar ce sa-i faci? E ceva normal cand esti roman!
vineri, 13 noiembrie 2009
Suedia si dentist
Eu chiar m-am saturat de mers la dentist! E prea de tot! Azi am crezut chiar ca lesin de durere din cauza injectiilor de anestezie! Buhhh! Mi-a promis ca a fost ultima parte cu porcarii din astea. Sper sa se tina de cuvant. Mai merg marti o tura si gata! Din pacate, numai saptamana viitoare gata! Ma consolez, insa, cu gandul ca plec miercuri din tara: Viena, Copenhaga si Malmo (Suedia). Simt si un soi de teama ce-i drept pentru ca trebuie sa ma descurc inca o data cu jurnalismul online. De data aceasta, insa, echipa noastra de web reporteri (formata din Laurentiu Bunescu, Sergiu Dema, Carmen Popa, eu si Silviu Stoian) trebuie sa faca fata unei echipe de web reporteri din Suedia. Conferinta ministeriala, proiecte IT si premii, Comisie Europeana. Acestea sunt o parte din lucrurile cu care ne vom confrunta! Din nou: video, fotografie, articole de presa, agitatie, emotii, noi prieteni, noi cunostinte. Abia astept. Este ceea ce-mi place sa fac: presa. Dar asa cum spuneam am si mari emotii. Momentan trebuie sa ne gandim la niste intrebari pertinente pentru jurnalistii web suedezi. Ei ne-au propus acest lucru, dorind sa ne cunoastem inainte de eveniment prin intermediul unui interviu telefonic, din cate am inteles eu. Sper sa fie bine!
Eu chiar m-am saturat de mers la dentist! E prea de tot! Azi am crezut chiar ca lesin de durere din cauza injectiilor de anestezie! Buhhh! Mi-a promis ca a fost ultima parte cu porcarii din astea. Sper sa se tina de cuvant. Mai merg marti o tura si gata! Din pacate, numai saptamana viitoare gata! Ma consolez, insa, cu gandul ca plec miercuri din tara: Viena, Copenhaga si Malmo (Suedia). Simt si un soi de teama ce-i drept pentru ca trebuie sa ma descurc inca o data cu jurnalismul online. De data aceasta, insa, echipa noastra de web reporteri (formata din Laurentiu Bunescu, Sergiu Dema, Carmen Popa, eu si Silviu Stoian) trebuie sa faca fata unei echipe de web reporteri din Suedia. Conferinta ministeriala, proiecte IT si premii, Comisie Europeana. Acestea sunt o parte din lucrurile cu care ne vom confrunta! Din nou: video, fotografie, articole de presa, agitatie, emotii, noi prieteni, noi cunostinte. Abia astept. Este ceea ce-mi place sa fac: presa. Dar asa cum spuneam am si mari emotii. Momentan trebuie sa ne gandim la niste intrebari pertinente pentru jurnalistii web suedezi. Ei ne-au propus acest lucru, dorind sa ne cunoastem inainte de eveniment prin intermediul unui interviu telefonic, din cate am inteles eu. Sper sa fie bine!
miercuri, 11 noiembrie 2009
marți, 10 noiembrie 2009
Inima lui Gheorghe Dinica a cedat
Sincer, am mai urmarit "Inima de tigan" si ultima telenovela difuzata de postul Acasa TV, "Regina", in care a jucat Gheorghe Dinica. Am auzit pentru prima data numele sau la o emisiune, la Pro TV, in urma cu mai multi ani, nu stiu exact cati. L-am perceput ca pe un artist pe care timpul nu l-a scuipat, in furia sa, spre uitare. Nu l-a convertit in non-valoare. Nici nu stiu de ce imi permit sa scriu asta. Sunt convinsa in sinea mea ca poate parea obraznicie sa-mi spun opinia despre Gheorghe Dinica, al carui nume devenea renume inainte de a se naste parintii mei chiar.
Simt nevoia, insa, sa ma exprim. Dumnezeu sa-l ierte!
Sincer, am mai urmarit "Inima de tigan" si ultima telenovela difuzata de postul Acasa TV, "Regina", in care a jucat Gheorghe Dinica. Am auzit pentru prima data numele sau la o emisiune, la Pro TV, in urma cu mai multi ani, nu stiu exact cati. L-am perceput ca pe un artist pe care timpul nu l-a scuipat, in furia sa, spre uitare. Nu l-a convertit in non-valoare. Nici nu stiu de ce imi permit sa scriu asta. Sunt convinsa in sinea mea ca poate parea obraznicie sa-mi spun opinia despre Gheorghe Dinica, al carui nume devenea renume inainte de a se naste parintii mei chiar.
Simt nevoia, insa, sa ma exprim. Dumnezeu sa-l ierte!
joi, 5 noiembrie 2009
Sunt frustrata, asta e
Azi mi-am amintit iar, nu stiu de ce, de ziua in care am picat examenul la jurnalism de televiziune. Eram in anul II de facultate, ultima sesiune. Poate voi parea frustrata ca postez dupa atata timp chestia asta. Dar mi-am adus aminte. Am picat pentru ca “nu am nicio treaba cu limba romana si cu gramatica limbii romane si pentru ca situatia se datoreaza profesorilor care ne-au permis noua studentilor sa ajungem la nivelul de studii superioare”. Misto, ce mai! De fapt, cred ca mi-am amintit pentru ca in urma cu vreo 2 saptamani am constat ca domnisoara seminarista care a dat verdictul in cazul meu si care “nu-si putea explica faptul ca eu am ajuns sa fac studii superioare” e numai in anul II de master, la jurnalism. Bine, domnia sa “trebuia doar sa faca diferenta intre un student capabil sa se ridice la nivelul notei zece si unul”, ca mine, “care nu e in stare sa treaca de nota patru”. Eu sunt anul I, tot la master, la jurnalism. Mi-a crescut tensiunea cand am vazut-o. Si evident, acum, trebuie sa defulez tot. Repet, asta e. Poate sunt eu cea frustrata. Chiar nu stiu.
Azi mi-am amintit iar, nu stiu de ce, de ziua in care am picat examenul la jurnalism de televiziune. Eram in anul II de facultate, ultima sesiune. Poate voi parea frustrata ca postez dupa atata timp chestia asta. Dar mi-am adus aminte. Am picat pentru ca “nu am nicio treaba cu limba romana si cu gramatica limbii romane si pentru ca situatia se datoreaza profesorilor care ne-au permis noua studentilor sa ajungem la nivelul de studii superioare”. Misto, ce mai! De fapt, cred ca mi-am amintit pentru ca in urma cu vreo 2 saptamani am constat ca domnisoara seminarista care a dat verdictul in cazul meu si care “nu-si putea explica faptul ca eu am ajuns sa fac studii superioare” e numai in anul II de master, la jurnalism. Bine, domnia sa “trebuia doar sa faca diferenta intre un student capabil sa se ridice la nivelul notei zece si unul”, ca mine, “care nu e in stare sa treaca de nota patru”. Eu sunt anul I, tot la master, la jurnalism. Mi-a crescut tensiunea cand am vazut-o. Si evident, acum, trebuie sa defulez tot. Repet, asta e. Poate sunt eu cea frustrata. Chiar nu stiu.
duminică, 1 noiembrie 2009
Cu cine votez
Inca nu stiu sigur. Dar cred ca il voi alege pana la urma pe Crin Antonescu. Trecand peste faptul ca imi place galbenul in mod deosebit, mi se pare un politician care si-a creat o imagine de romantic. Un tip care imparte scrisori semnate de el insusi oamenilor de pe strada, nu poate fi surprins altfel de media, desigur. Adevarul este ca nu mai cred in niciunul, ca alegerile sunt, pleonastic spus deja, un mare circ. Ca vin la vot oameni care, de fapt, nu stiu sa citeasca, oameni care n-au habar cine candideaza, de multe ori. Anul asta, insa, pot si eu sa votez! Am mai votat o data, la referendum, dar pana acum nu am mai putut vota pentru alegerea presedintelui (nu aveam 18 ani). E clar haos portocaliu, galben, rosu, verde… Nici nu mai stiu exact. De cate ori ma uit prin statiile de tramvai, pe afisele de pe strazi vad ceva asemanator cu fusta unei tiganci veritabile: rosu, verde, galben, portocaliu...toate amestecate, toate stridente, toate-n falduri si toate-n valuri. Nu stiu ce ascunde tiganca sub fusta. Eu am decis sa nu-mi bag nasu si capu pe acolo. Nu ma insel prea tare oricum cand fac comparatia asta. Eu cu cine votez? Aleg de pe fusta “tigancii" ce-mi place cel mai mult. Poate sunt prea snoaba ca am ajuns sa optez pentru o culoare, dar cand ma aflu prinsa in amestecul unei caldari kitchoase de culori, devin “geloasa” pe cei care traiesc in afara ei. As fi vrut sa ma pot abtine si de la vot si de la comentarii de genu asta si sa nu aduc vorba de politica, dar tocmai pentru ca indiferenta ne-a adus statutul de cacati europeni, am ales, in primul rand, sa ma exprim. Renunt la acest statut din proprie initiativa!
PS: Merci oricum!
Inca nu stiu sigur. Dar cred ca il voi alege pana la urma pe Crin Antonescu. Trecand peste faptul ca imi place galbenul in mod deosebit, mi se pare un politician care si-a creat o imagine de romantic. Un tip care imparte scrisori semnate de el insusi oamenilor de pe strada, nu poate fi surprins altfel de media, desigur. Adevarul este ca nu mai cred in niciunul, ca alegerile sunt, pleonastic spus deja, un mare circ. Ca vin la vot oameni care, de fapt, nu stiu sa citeasca, oameni care n-au habar cine candideaza, de multe ori. Anul asta, insa, pot si eu sa votez! Am mai votat o data, la referendum, dar pana acum nu am mai putut vota pentru alegerea presedintelui (nu aveam 18 ani). E clar haos portocaliu, galben, rosu, verde… Nici nu mai stiu exact. De cate ori ma uit prin statiile de tramvai, pe afisele de pe strazi vad ceva asemanator cu fusta unei tiganci veritabile: rosu, verde, galben, portocaliu...toate amestecate, toate stridente, toate-n falduri si toate-n valuri. Nu stiu ce ascunde tiganca sub fusta. Eu am decis sa nu-mi bag nasu si capu pe acolo. Nu ma insel prea tare oricum cand fac comparatia asta. Eu cu cine votez? Aleg de pe fusta “tigancii" ce-mi place cel mai mult. Poate sunt prea snoaba ca am ajuns sa optez pentru o culoare, dar cand ma aflu prinsa in amestecul unei caldari kitchoase de culori, devin “geloasa” pe cei care traiesc in afara ei. As fi vrut sa ma pot abtine si de la vot si de la comentarii de genu asta si sa nu aduc vorba de politica, dar tocmai pentru ca indiferenta ne-a adus statutul de cacati europeni, am ales, in primul rand, sa ma exprim. Renunt la acest statut din proprie initiativa!
PS: Merci oricum!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
