PROPAGANDA in campania prezidentiala online

Argument


Nu mai pot nega. Sincer. E mult prea evident. Îmi invadează mail-ul, mă agasează zilnic, îmi dictează una şi alta. Pentru că acum, aţi ghicit, se discută mult pe net... politica.

„Comunicarea politică este un câmp în care se intersectează diverse modalităţi de persuadare a electoratului” (Gosselin, autor citat în Traian Vasile, Irina Stănciugelu, p. 9).

Fără a avea pretenţia că mă pricep la politică, am ales ca temă propaganda politică în campania prezidenţială din România anului 2009, prin intermediul mijloacelor electronice de comunicare, via site-uri şi al reţelelor sociale (twitters, youtube, facebook, yahoo messenger, bestjobs). Am optat pentru acest subiect deoarece mă simt „victimă” a mesajelor politice transmise pe aceste căi, zi de zi şi de nu ştiu câte ori pe zi, până la exasperare. Îmi place foarte mult subiectul. Este la modă, pe de altă parte, printre internauţi. Atât de la modă, încât devine contagios cu stereotipuri şi clişee. În ultima perioadă am avut tot felul de polemici, cu privire la campania prezidenţială din ţară, pe mess, pe chat-ul de pe facebook cu prietenii, colegii. Chiar dacă propaganda reprezintă o modalitate patologică de comunicare (Traian Vasile, Irina Stănciugelu), facebook-ul a devenit o platformă, se pare, oportună de publicitate electorală agresivă. Şi cum m-am săturat să mi se spună cu cine să votez, să mi se impună chiar prin zeci de mail-uri expediate zilnic şi prin sondaje de opinie realizate pe twitters să am o anumită opţiune politică sau alta, am decis să analizez şi să critic propaganda politică, care a luat amploare pe Internet. Consider că mediul digital are o influenţă consistentă asupra electoratului şi a consumatorilor de „noile media”, de aceea mă intrigă şi mă irită această molimă a comunicării, transmisă astfel: prin reţelele sociale.



Candidatul politic, în ambalaj digital


„Fiecare rând citi dintr-un ziar, fiecare reclamă întâlnită pe drum, orice discurs politic, fiecare demers al societăţii civile îl afundă şi mai mult pe omul modern într-o lume a multiplelor opţiuni, toate precomandate, dar niciuna izvorâtă pur şi simplu din mintea sa. Singura metodă prin care indivizii au putut fi puşi laolaltă într-o construcţie socială şi apoi, au putut fi ţinuţi acolo, este manipularea ” (Bogdan Teodorescu, 2007, p. 235).

Propaganda este acţiunea de răspândire a unor idei care prezintă şi susţin o teorie, o concepţie, un partid politic, cu scopul de a convinge şi de a câştiga adepţi. Termenul „propagandă” provine din expresia latină congregatio de propaganda fide (Congregaţia pentru răspândirea credinţei). Înfiinţată de Biserica Catolică, în 1622, congregaţia coordonează activităţile misionarilor în America Centrală, America de Sud, Caraibe, Filipine, India, Japonia, China şi are ca scop înfiinţarea şi organizarea unei biblioteci şi a unei şcoli pentru preoţii misionari, pentru a restaura catolicismul în ţările protestante şi ortodoxe şi a-l răspândi prin convertirea celor care practicau religii necreştine.

Potrivit unui istoric bulgar, propaganda este „un proces prin care, concomitent, se concepe şi se realizează politica. Fără această componentă propagandistică, diplomaţia şi politica sunt imposibile”.

Propaganda politică reprezintă un „dialog”, care de fapt nu există. Şi aceasta deoarece propaganda politică nu urmăreşte descoperirea unor adevăruri, ci convingerea interlocutorilor reali sau potenţiali cu privire la unele idei care sunt prezentate ca fiind adevărate. Influenţarea urmărită de propagandă este concepută pe termen lung şi la nivelul cel mai larg al societăţii. Mesajele propagandistice au un caracter explicit, dar şi dominant în acelaşi timp. Intenţia mesajului propagandistic nu este de a sugera, ci de a impune publicului, un acelaşi mesaj, interzicându-i posibilitatea de a alege.

Prin natura structurii politice din România, ca stat democratic şi a structurii mediului online, propaganda nu e una violentă şi coercitivă, adică audienţele ţintă să nu se poată eschiva obsedantelor mesaje propagandistice, ca în cazul propagandei din societăţile totalitare (tradusă de Dan şi Dana Lungu, 2004, p. 28).

„Credinţa în puterea sa şi lipsa de răspundere, îi dau gloatei o intoleranţă şi un orgoliu excesiv. În lucrarea De la Démocratie en Amérique I 1835, Alexis de Tocqueville opina că: În general, concepţiile simple pun stăpânire pe spiritul poporului. O idee falsă, dar exprimată clar şi precis, va avea întotdeauna o putere mai mare în lume decât o idee adevărată, dar complexă” (www.wikipedia.ro, 29 decembrie, 17:00).

Propaganda politică, tehnică utilizată de cei trei lideri politici preferaţi de electorat: Crin Antonescu, Mircea Geoană şi Traian Băsescu, ia, astfel, amploare pe twitters, facebook, youtube, yahoo messenger, diverse site-uri, reţele sociale, pe care internauţii politici le consideră adevărate platforme de desfăşurare a campaniei electorale. Pe toată perioada campaniei prezidenţiale, twitter a înglobat o avalanşă de comentarii despre candidaţi, preferinţe de vot, apariţiile şi acţiunile lor în mass-media, dar şi iniţiativele unor partide, companii, necunoscuţi, toate aceste constituind îndemnuri adresate oamenilor pentru a vizita secţiile de votare atât în 22 noiembrie, cât şi pe şase decembrie. Popularitatea acestor medii internautice conduce la notorietatea candidaţilor la preşedinţia României, şi pe planuri internaţionale. Pentru că imaginea politicienilor ajunge să se confunde cu caracteristicile acestor forme de interacţiune socială, trăsături care îi situează pe liderii politici în vârful piramidei de simpatie din ochii electoratului. În special ai electoratului rozător pasionat de reţele sociale, de pe net. Mai ales că „twitter” a fost desemnat cel mai popular cuvânt din limba engleză, în 2009, potrivit The Global Languace Monitor (instrument de analiză a tendinţelor de dezvoltare din diferite limbi). Atenţia atrasă asupra microblogging-ului omonim l-a validat pentru introducerea sa în lexicul limbii engleze. Twitter surclasează chiar, ca popularitate, cuvinte ca Obama, AH1N1, prezente în top şi reduce comunicarea la 140 de caractere.

Platformele sociale reprezintă bune metode pentru liderii politici, de a discuta cu alegătorii şi de a-şi posta comentariile personale. Internetul a înregistrat cele mai mari creşteri de audienţă în ceea ce priveşte urmărirea campaniei electorale, lăsând în urmă radioul, ziarele, televiziunea, conform www.wall-street.ro/articol/ (29 decembrie,

20:16).

Dacă preşedintele e pe Internet, şi alegătorii trebuie să fie acolo, cam acesta este principiul care stă la baza campaniei electorale online.

Aceste câmpuri de realizare a campaniei prezidenţiale creează, în acelaşi timp, simpatizanţii. Care îşi formează o opinie sau alta, de cele mai multe ori, în funcţie de ce-a mai apărut pe twitter, facebook sau youtube. Misiunea acestor reţele devine astfel aceea de a mobliza oamenii să meargă la vot, de a-i convinge pe alegători şi de a le inculca anumite păreri şi orientări politice, precum şi atingerea unor culmi de activism politic nemaîntâlnite în România, deşi, de mult, epuizate în SUA. Oricum scena politică din ţară arată exact ca background-ul twitter-ului, unde totul este perisabil: Antonescu e mai întâi în opozitie cu Geoană, după care se „combină” cu el la cartela prezidenţială cu ciolan inclus, Băsescu câştigă alegerile cu Tăriceanu, după care îl înlătură şi aşa mai departe. De aceea, dacă am arunca un gând în neantul virtual politic, l-am putea urmări liniştiţi cum face bâldâbâc, atunci când dă de fundul puţului... Fiecare, de la Geoană la Băsescu, are şleahta lui numită partid. Băsescu şi-a deschis chiar şi un canal tv pe youtube, de navigare electorală: http://www.youtube.com/user/PDLpress (5 ianuarie, 20:23).

Ca replică, să spun aşa, la aceste reţele care promovează campania electorală, au apărut: antibasescu.com (29 decembrie, 19:29), site care te antrenează să-i dai un şut virtual în fund preşedintelui Traian Băsescu sau nufigeoana.com (29 decembrie, 19:30), unde Geoană e transformat în balerină, site-uri care amplifică, pe de altă parte, propaganda politică şi transformă scena electorală din România într-un ring în care unii aruncă portocale în cei care dau cu roşii şi invers. Acestea pot fi considerate căi anti-campanie.

Sau, mai simplu, o modalitate a staff-urilor de campanie, care confundă astfel online-ul cu Realitatea, Antena, OTV sau B1, televiziuni care au fost absolut penibile în 2009. Propaganda din campania prezidenţială online e una ironică, o tehnică de manipulare prin satiră şi prin discreditarea adversarilor politici prin fel şi fel de materiale postate şi pe youtube, care-i prezintă pe liderii politici în situaţii încriminatoare, jenante, de ordin (juridic) penal chiar, în acord cu Constituţia României:

http://www.youtube.com/watch?v=j4QbCuAeYSQ, http://www.youtube.com/watch?v=NEpS1EvXZdk http://www.youtube.com/watch?v=8TZsTIL3QRk (5 ianuarie, 17:58). Aceste site-uri îl arată ori pe Mircea Geoană luănd mită 5000 de euro, ori pe un fost militar, care susţine că a primit o scrisoare de la Geoană prin intermediul căreia e chemat agresiv la vot, adică ameninţat cu informaţii despre trecutul său în armată sau pe Traian Băsescu într-un act de violenţă asupra unui minor. Aceste materiale constituie „adresări pentru publicul fiţuicilor cu trafic mare şi minte puţină”, potrivit www.blog.trafic.ro (5 ianuarie, 23:34).

Politicienii noştri şi-aşa se află la sute de mile distanţă de o imagine bună în ochii cetăţenilor, iar tipul acesta de circ de pe net, nu-i face să pară decât şi mai puţin credibili, pentru că împrăştie hăhăială în online. Chestia e că tocmai acest gen de materiale atrag atenţia şi sute de comentarii, de vizualizări. Pentru că la noi senzaţionalul se construieşte din exemple negative, din lucruri murdare pentru o societate care se vrea a fi sănătoasă din punct de vedere moral. După ce ai îmbolnăvit lumea bine cu senzaţional din acesta, e mult mai uşor să acţionezi cu virusul propagandei pe un astfel de fond suferind, deja slăbit în faţa adevărului. Acesta este metoda psihologică utilizată în realizarea propagandei politice în mediul virtual. De aceea este necesară transparenţa şi un studiu amănunţit cu privire la comportamentul utilizatorului de internet în acest context, al unor alegeri prezidenţiale.

Cu alte cuvinte, acelaşi populism ieftin şi aceleaşi atacuri jegoase, lipsite de diplomaţie şi fair-play, pe care le-am putut vedea şi la televizor, zac şi pe internet.

De transparenţă e vorba numai atunci când avem în vedere site-uri pe care accesându-le ne putem da seama împotriva cui sunt realizate sau pe cine susţin, o altă caracteristică a propagandei, „patologie comunicaţională” ce urmăreşte un scop clar delimitat.

Riscul unei campanii prezidenţiale online e acela că nu există niciun control asupra identităţii persoanelor care postează şi în felul acesta oricine se poate da drept unul din candidaţii la preşedinţie, pe de altă parte. Şi ajungi să-l votezi, poate, pe badea din Cucuieţii din Deal sau pe oricare Pitzi tunată, pe această cale şi nu pe liderul care candidează cu adevărat. Inclusiv declaraţia lui Traian Băsescu ar trebui să ne dea de gândit, că mijloacele tradiţionale de informare în masă deformează mesajul şi că e mai bine să-l urmărim pe preşedinte pe site-ul de campanie.

(http://www.basescu.ro/stiri/multumesc-romani-81, 6 ianuarie, 21:25).

Pe site-ul de campanie nu poate fi decât publicitate electorală şi acolo de unde să ştim că mesajele sunt adevărate? În realitate, nu ştim. Poate nici nu le postează preşedintele însuşi, ci „make-up artiştii” din jurul său (filmul Wag the dog). Avem nevoie de mesaje obiective, fără vreun partaj politic, pentru ca votul să fie al nostru în întregime.

Ţine şi de încrederea ce o putem acorda sau nu structurilor internautice, care îi ambalează pe candidaţii la preşedinţie în staniol fresh, modern, tineresc, dar cu un conţinut greu verificabil sau care te îndeamnă la lucruri interzise şi acţiuni de hacker, dacă vrei să afli adevărul din spatele ferestrei de facebook, a celei de twitter şi aşa mai departe.

Acum mă voi contrazice singură, o situaţie identică e şi cea din presa scrisă, tv, radio, pentru că în final noi votăm un „produs politic”, al unui arsenal întreg de specialişti. Acesta este unul din simptomele propagandei politice: crearea liderului politic, care, în funcţie de raftul de pe care se va „vinde” (internet, presă tipărită, radio, tv), are diverse caracteristici, subordonate toate charismei. Charisma este ingredientul fundamental utilizat în prepararea oricărui lider poltic, indiferent de mediul de comunicare în masă care îl importă şi ni-l exportă apoi. Se merge exact pe acelaşi principiu ca la supermarket, unde găseşti tot felul de produse ce nu îţi sunt utile dacă te gândeşti mai bine, dar pentru că au un ambalaj drăguţ, le cumperi convins fiind că îţi trebuie de fapt. Şi pe deasupra, ai impresia că decizia îţi aparţine ţie în totalitate. În cazul politicienilor, însă, acestora li se acordă votul şi în funcţie de imaginea pe care electoratul o are asupra formaţiunii politice din care candidatul face parte. Nu de puţine ori am văzut pe forum-uri comentarii ca acestea: nu am votat Băsescu, am votat doar contra PSD-ului sau nu aleg Geoană, aleg înlăturarea PDL-ului de la putere. În ceea ce-l priveşte pe Crin Antonescu, cred că aici s-a simţit un underdog effect, pentru că sondajele online de opinie l-au cotat pe acest candidat ca având şanse mult mai mici decât Geoană şi Băsescu pentru scaunul de la Cotroceni. Şi atunci oamenii l-au votat în mare parte din blam pentru liderii cu şanse mai bune, conştienţi chiar că votul lor nu-l va situa pe Antonescu în vârf. Portretul candidatului la preşedinţia ţării conţine clar trei imagini: trecutul său şi familia, imaginea pe care o propune potenţialilor alegători şi imaginea pe care electoratul o percepe cu privire la candidat. Pentru a obţine aprecierea publicului votant, politicianul trebuie să realizeze, aşa cum este denumit de practica politică, un ID Rating foarte bun. Să aibă notorietate, iar mediul internautic conferă această audienţă politicienilor pentru că popularitatea din ce în ce mai mare a reţelelor sociale implică o popularitate din ce în ce mai mare a celor care le utilizează. Aceasta deoarece lipsa unei cenzuri, a unui CNA, a unei legi care să controleze măcar la nivel psihologic lucrurile pe net, oricine postează sub imaginea unui om liber, neîngrădit, sincer, a unui om care pare el însuşi, fără moguli, parcă fără interese. A unui om transparent, însetat de democraţie. Cu o gândire nouă, identificabilă cu noutatea şi actualitatea mijloacelor de comunicare în masă internautice.

„Pentru că au existat conturi false (pe net) în numele meu, am decis să fiu chiar eu aici”, scria Băsescu pe twitter-ul său, în doi noiembrie.

Cu alte cuvinte, preşedintele se dă pe el însuşi internetului şi oamenilor din online. Sub imaginea omului curat, care nu are nimic de ascuns. E ca şi când ar propune o întâlnire faţă-n faţă cu internauţii, neseparată de vreun canal, ci o întâlnire în carne şi oase. Cu oricine din lume, oricând.

Se merge şi pe principiul eşti pe net, înseamnă că eşti cool şi că trăieşti cu adevărat în sec. XXI. În consecinţă, o campanie electorală online, prin natura mediului internautic, poate câştiga în interes, pentru că un candidat la preşedinţie dovedeşte astfel că a înţeles cam ce este „la modă, ce se poartă” şi încearcă să-şi adapteze strategia politică la noile tendinţe ale unui public posibil electoral, să le adapteze la publicul, mai întâi, consumator de net şi să-l orienteze, apoi, spre politica internautică. Acestea toate sub iluzia şi masca unei campanii relaxate, detaşate de orice interes ascuns, ale unui proces de comunicare ce se vrea a fi cu cetăţeanul, sub formă de dialog.

Oricum, practica alegerilor curente dovedeşte că echipele de campanie ale candidaţilor optează pentru discreditări şi dezinformări pe internet adesea. Procesul devine, în esenţă, o procedură de întărire a grupurilor de votanţi ale fiecărui partid şi nicidecum o punere în aplicare a sloganelor electorale, slogane care ar trebui să fie un impuls spre unire şi coalizare.

Numai că nu ştiu cu certitudine în ce măsură candidaţii la preşedinţia României au avut cu adevărat o campanie electorală online. Aş spune că e mai degrabă o anti-campanie contra lui Băsescu şi ulterior, una contra PSD-ului. Pentru că s-a mers foarte mult pe „bă, uite ce i-au făcut ăluia şi uite ce l-au lucrat pe celălalt”. Aceste lucruri au ieşit în evidenţă şi au conturat pregătirea online a liderilor noştri politici.



Preşedinţia .ro



În online încă se fac campanii pentru că trebuie să avem şi noi un joc cu flash, ar spune mulţi, pentru că în România „în era digitală, alegerile se câştigă cu sacoşele”, aşa cum afirmă Adriana Săftoiu, fost purtător de cuvânt al preşedintelui Traian Băsescu. Aceasta e de părere că o campanie prezidenţială online e lipsită de sens, deoarece jumătate din electoratul român e format din oameni care provin din mediul rural, în care computerele abia acum au început să se introducă. Atitudinea fostului purtător de cuvânt e susţinută şi de declaraţii de genul: „nu ştiu nici un exemplu de promovare online care să fi generat acţiuni offline”, spune un director care a creat campania de publicitate electorală a unui politician de la noi. (Interesant, că deşi a fost angajat pentru o astfel de campanie, nu crede, practic, în rezultatele pozitive ale propriei munci!). Sau „ceea ce vreţi să faceţi voi, e ceva similar unei furtuni într-un pahar cu apă”.

Chiar dacă în România, online-ul e privit de mulţi cu scepticism, Internetul le oferă oamenilor posibilitatea de a vorbi, în cazul în care au obosit să se afle doar în postura de ascultători pasivi.

Mircea Geoană avea 2848 de suporteri pe Facebook, pe şase decembrie, 2009, conform aantrey.blogspot.com (6 decembrie, 16:55). Acelaşi blog ne dezinformează pe faţă că Traian Băsescu avea pe Facebook, la aceeaşi dată ca şi Mircea Geoană, 2529 de suporteri. Şi spun asta pentru că autorul blogului ne dă şi adresa site-ului unde putem verifica dacă statisticile sale sunt corecte. Nu e postat ca şi link pe blogul acesta, dar cu un simplu copy paste pe adresa indicată de blogger, se vede clar că Traian Băsescu are, de fapt, 3.073 de susţinători politici

(http://www.facebook.com/pages/Traian-Basescu/18340128316?v=info#/pages/Traian-Basescu/18340128316?v=wall, 6 decembrie, 16:57). Probabil nu e trecut link-ul ca să renunţi şi să nu mai verifici, din lipsă de timp sau alte motive. Pe de altă parte, PNL (Crin Antonescu) deţine peste 100 de bloguri şi un număr de susţinători din afara blogosferei politice.

Campania electorală online conduce şi la tot felul de invenţii. De pildă, a apărut un joc virtual care îi permite jucătorului să aleagă preşedintele pe net. Să se implice în campania candidatului pe care îl simpatizează, pentru ca ulterior să devină, virtual, directorul de campanie al celui care ajunge să ţină primul discursul după alegeri.

Vreau să subliniez că oamenii consumă online, în ciuda unor critici şi păreri contrare cu privire la acest mediu. Iar liderii politici se străduiesc tot mai mult să câştige, se pare, preşedinţia .ro şi de-abia, apoi, pe cea de la Cotroceni.



World Blogging Forum



În timpul campaniei prezidenţiale, Traian Băsescu inaugurează lucrările World Blogging Forum, adică pe cele ale bloggerilor internaţionali. Evenimentul se desfăşoară la Palatul Parlamentului şi are ca scop consolidarea libertăţii în mediul online şi dezvoltarea democraţiei, politici globale cu impact asupra ştiinţei şi educaţiei. Evenimentul mai vizează şi lansarea oficială a unei declaraţii privind principiile jurnalismului online şi elaborarea unei constituţii a libertăţii pe Internet, care să fie adoptată la Bucureşti şi la care să poată adera bloggeri de oriunde din lume. Jurnalişti şi bloggeri din alte ţări, printre care: SUA, Canada, Republica Moldova, Italia, participă la eveniment cu prezentări legate de era informaţional-digitală.

„Suntem onoraţi să-l avem pe dl Traian Băsescu, preşedintele României, la deschiderea lucrărilor World Blogging Forum 2009 şi sperăm ca acest lucru să fie un semnal pentru modernizarea României şi un pas înainte spre adoptarea politicilor de e-democracy şi transparenţă oferite de Internet”, afirmă preşedintele ONG-ului care a organizat evenimentul.

Din declaraţia reprezentantului de la ONG se înţelege că, de fapt, prezenţa preşedintelui României la eveniment constituie acel pas important spre evoluţia digitală a României şi mai ales spre cea a sistemului democratic, care, convertit în e-democracy, adaptat, mai bine zis, erei digitale, ar deveni mult mai transparent.

Şi nu putem trece cu vederea afirmaţiile domniei sale, pentru că ONG-ul de care vorbim a lansat şi Campania de prevenire a cancerului de col uterin, a organizat târgul de cariere Bucureşti şi a lansat Admiterea online. Adică reprezintă o organizaţie de notorietate la noi în ţară.

Pe de altă parte, Traian Băsescu, care se afla în plină campanie electorală, pe Internet, îşi asociază imaginea cu cea a unei organizaţii non-guvernamentale care luptă voluntar pentru transparenţa pe Internet şi pentru un sistem democratic identificabil cu această caracteristică a online-ului. Şi cum se tot autoproclamă un apărător al democraţiei, un bun prilej este şi acesta, de a arăta că sprijină şi e-democracy.

Titlul articolului, care apare, evident, pe net, pune în lumină şi face ştire din prezenţa lui Traian Băsescu la deschiderea lucrărilor WBF şi nu din importanţa evenimentului pentru România. Rubrica materialului: voluntariat. (www.bizcampus.ro, 6 ianuarie, 20:14).

Inclusiv Traian Băsescu, pe propriul twitter (http://twitter.com/tBasescu, 7 ianuarie, 21:54), anunţa, cu o zi înainte de inaugurare, că va participa la WBF. Pentru cine nu ştie ce înseamnă WBF, e nevoit să caute pe internet şi găseşte doar informaţii care îl promovează pe Băsescu şi care, aşa cum spuneam, fac ştire din participarea sa la eveniment.

După ce iese pe primul loc, la alegerile prezidenţiale din turul I, pe şase decembrie, Traian Băsescu câştigă detaşat alegerile şi rămâne preşedinte al României pentru încă cinci ani. La radio, ziare, tv, se anunţă că românii din SUA, Canada, Italia şi Republica Moldova l-au ales câştigător.


Geoană te plăteşte pentru calităţile tale! Depune cv-ul acum!

Bestjobs (3 decembrie, 18:36)

Tipul ofertei: full time

Nivel carieră: senior-level, peste 5 ani

Oraş: toate oraşele

Data introducerii: 27-11-2009

Data expirării: 02-12-2009
Descrierea postului:
- fan Iliescu sau Marian Vanghelie
- miner sau fiu de miner luptător activ la mineriadă (se acceptă şi fost miner sau miner provenind dintr-o familie cu cel puţin un membru miner, prezent la mineriade)
- experienţă cel puţin cinci ani de zile
- limbi străine: obligatoriu rusa (scris, citit, tradus)


Cerinţe:

- cunoştinţe avansate de Adobe After Effects şi alte programe de editare video

- capabil să lucreze împreună în echipă

- portofoliu de trucaje este un plus

- rezistenţă la stres şi capabil de compromisuri

- realizarea de materiale video artistico-propagandistice de o calitate mai bună, care să nu conţină erorile descoperite în filmul următor: http://www.youtube.com/watch? V=xRVtgaO7/ (copy paste acest link)



Ofertă:

- posibilitatea de avansare în cadrul televiziunilor Realitatea şi Antena 3

- parte dintr-o echipă elitistăde fondatori de opinie împreună cu Mircea Badea şi victor Ciutacu

- abonament la spa incluzând masaj de relaxare şi patru şedinţe de spălare pe creier săptămânale

Pentru detalii suplimentare poţi trimite cv-ul la

locuri-de-muncă@mirceageoana.ro


Da, inventivi oameni! Mai ales că site-ul bestjobs are un trafic foarte mare, acum în vremuri de criză financiară, când foarte mulţi oameni, din toată ţara îşi caută serviciu. O bună dovadă o reprezintă sutele, chiar miile de persoane care aplică la fiecare anunţ de job postat pe site. Interesant că şi la acest anunţ au aplicat aproximativ 100 de persoane. Consider că majoritatea au făcut-o din curiozitate ca să vadă ce se întâmplă, dar probabil că sunt şi foarte mulţi dobitoci care au aplicat pe bune. Aşa cum am mai spus deja, oricine se poate da drept altcineva pe Internet. Pentru că îmi vine greu a crede că cineva din staff-ul de campanie a lui Mircea Geoană sau chiar Geoană însuşi a publicat aşa ceva. Seamănă un anunţ de batjocură, cu apropouri consistente la video care-l discreditează pe Băsescu (care a fost considerat trucaj, în final), dar şi la parteneriatul de partid dintre Geoană şi Iliescu. Pentru o manevră de campanie electorală, nu dă bine deloc pe sticla Internetului!


Băsescu, pe twitter



Aici, preşedintele ne propune mesaje „direct de la sursă, nerăstălmăcite” şi ne ispiteşte să accesăm site-ul dacă vrem să fim primii care află informaţii despre campania electorală. Domnia sa mai afirmă că are încredere în libertatea de exprimare a bloggerilor şi că în asta crede chiar cu tărie. Clar, o chestie bine speculată pentru o campanie prezidenţială online. Pentru că dovedeşte, încă de la început, un soi de prietenie, de alianţă cu lumea online-ului. Şi în momentul în care cucereşti pe cineva şi ţi-l faci prieten, te poţi baza, apoi, pe el în celelalte situaţii.

Băsescu ne mai spune că în urmă cu cinci ani, când a ieşit preşedinte, oamenii de pe net au făcut diferenţa. Din nou merge pe încurajarea internauţilor. Cărora le atribuie puterea de decizie, le pune la dispoziţie simbolic, prin limbaj, viitorul unei ţări şi şansa directă de a alege, de a fi stăpâni pe acţiunile lor. Lasă impresia că el, ca preşedinte, e acum în mâinile celor din online, care sunt singurii capabili să facă diferenţa. Că ei sunt şefii, de fapt.

Mai atrage atenţia pe twitter, la ora 11:51 AM, şase decembrie, că la ora şapte rezultatele vor fi 50/50, cu trend favorabil PDL-ului şi precizează că rezultatele sondajelor realizate de Antena 3 şi Realitatea sunt, de fapt, incorecte. Într-adevăr, un sondaj comandat de B1 Tv, CSOP-ISER, arată la ora 19, ora precizată de Băsescu pe twitter, un rezultat de 50/50, la aceeaşi dată (http://stiri.rol.ro/content/view/503977/2/, 7 ianuarie, 23:50).

De unde a ştiut preşedintele care vor fi rezultatele la ora 19? De ce rezultatele celorlalte posturi tv erau incorecte?

Mai mult de atât, unul din moderatorii de la postul B1 Tv, Radu Moraru, jurnalist de meserie şi care reprezintă într-o oarecare măsură şi imaginea postului, declara în septembrie “că de câte ori a venit Băsescu la noi a făcut audienţă, publicul nostru are o atracţie pentru Traian Băsescu”. Întrebat fiind de un jurnalist de la Realitatea.net dacă e normal să fie atât de poziţionat pro-Băsescu, Moraru răspunde că “lucrez cu materialul clientului. Îi pun pe toţi la masă şi dacă azi ar fi să aleg, Traian Băsescu e cel mai bun, după părerea mea” (http://www.realitatea.net/interviu-realitatea-net---radu-moraru--sunt-portavocea-lui-basescu_610557.html, 7 ianuarie, 00:12). Foarte interesant! Altfel spus, invitaţii unui post de televiziune, la o emisiune live, sunt de fapt, clienţii moderatorului, aşa cum reiese din materialul postat pe site-ul Realitatea.net. Ce credit să mai acordăm, noi privitorii şi ascultătorii, discuţiilor din platoul lui Moraru, în acest caz?! Bine, ideea nu este să critic prestaţiile lui Moraru şi ale televiziunilor, ci să evidenţiez modul în care îşi face campanie online Traian Băsescu.

Adică Traian Băsescu, în campania sa prezidenţială, a fost clientul lui Moraru, potrivit declaraţiilor moderatorului şi pe deasupra, rezultatele unui sondaj realizat de B1 Tv coincid cu pronosticul dat în campania sa online, de Băsescu pe twitter, cu câteva ore înainte de 19 PM şi de cele ale sondajului B1 Tv.

În acord cu DEX-ul: client= persoană care cumpără ceva, consumator al unui local public, cel care apelează la serviciile cuiva, cumpărător.

În ciuda acestor lucruri, modul în care Băsescu şi-a expus acest punct de vedere, cu 50/50 e unul direct. Fără ocolişuri. Concis, simplu, clar. Cu alte cuvinte, în campania sa online merge pe un limbaj puternic, fără bâlbe şi incertitudini. Cred că asta contează foarte mult, deoarece pe twitter, Băsescu se arată ca un politician ce pare să nu se clatine în faţa multor sondaje şi canale media care îl discreditează şi duc o campanie evidentă împotriva domniei sale. Rămâne pe poziţii şi luptă în continuare să câştige online-ul şi preşedinţia României. Ca şi trăsătură de personalitate, care derivă din afirmaţiile sale pe twitter, e, în primul rând, spiritul de luptător. Majoritatea verbelor pe care le utilizează sunt la prezent: rezultatul este, la şapte, 50/50, românii pot decide preşedintele, îmi prezint viziunea. Adică, nu creează absolut deloc impresia că ceea ce spune nu este ceva sigur. Din contră, îşi duce campania cu coerenţă şi aduce în prezent, aici, acum, rezultatele alegerilor electorale, înlăturând prin comunicare şi cuvinte, orice dubiu asupra acestor rezultate.

Stilul lui Băsescu de a mobliza oamenii să-l voteze nu e unul imperativ, nu ne spune „votaţi-mă!”, domnia sa merge pe acelaşi principiu promovat de Biblie: „atunci când ceri ceva şi te rogi pentru asta, crede în sinea ta că lucrul acela e al tău deja şi aşa va fi”.

Pe de altă parte, atunci când vede că situaţia din România nu prea e în favoarea PDL, Traian Băsescu acordă credit românilor din SUA şi Canada: „pentru că situaţia din ţară e strânsă, românii din Canada şi SUA pot decide preşedintele”. Aceeaşi siguranţă în vorbe, acelaşi tip de încurajare a electoratului.

„Suntem umăr la umăr”, afirmă preşedintele pe twitter. Adică e împreună cu votanţii, alături de ei, în mijlocul lor. Modul său de comunicare cu oamenii, cu electoratul e unul apropiat de aceştia. Nu le impune nimic şi dă răspunsuri individuale, la întrebările adresate lui de oamenii de pe twitter.



Geoană, pe twitter



„Şansa României de a o duce mai bine va deveni realitate doar dacă noi toţi vom avea curajul să transformăm ţara din temelii”, aşa îşi începe Geoană comunicarea pe Twitter. Eu zic că e un mod complicat de a pune problema, rece şi departe de un dialog cu electoratul internautic. Prea lung şi nesigur. Implică dubii: dacă vom avea curaj...., doar dacă...

„Trebuie să depăşim lipsa de viziune din politică”, afirmă Geoană. Poate în opinia multora, în politică există o viziune. Modul în care Geoană ne impune să facem un lucru deranjează. Pentru că vrei să fii liber în propriile decizii sau cel puţin să ai impresia că acţiunile îţi aparţin ţie. Liderul politic, prin afirmaţiile sale, se îndepărtează de oameni deoarece îi constrânge, la nivel de limbaj, să facă una sau alta.

„Suntem aproape de primul loc. Nu sta acasă! Învingem împreună!”. Un stil imperativ, poruncitor (români din Canada şi SUA, votaţi schimbarea!). De ce să-mi spună mie cineva ce să fac sau cu cine să votez? Doar de aceea avem dreptul la un vot, teoretic, liber. Hărţuieşte, oarecum. „Votează azi, ca să nu regreţi de mâine”. Adică mă mai şi ameninţă că voi regreta. Şi repetă mereu „Învingem împreună”.

„Fac apel către toţi românii să vină la vot ca să aducem ţara pe drumul normalităţii”. Din nou, acelaşi stil de monolog, de discurs politic lipsit de consistenţă afectivă faţă de electorat. E ca şi când nu i-ar păsa de noi. Vorbeşte cu persoane pe care nu le are în faţă şi în mijlocul cărora nu se pune. Dovedeşte o oarecare aroganţă disperată de a le impune oamenilor să-l voteze. Tratează lucrurile cu incertitudine. Pare nesigur pe discursul său. Limbajul pe care îl utilizează lasă impresia că „nu priveşte oamenii în ochi” pe twitter atunci când spune ceva, ci, că se uită în gol şi că nu vede şi nu simte nimic.

„La mulţi ani Andreea, la mulţi ani Andrei!”. Această urare e una caldă, orientată direct către cei sărbătoriţi.

În general, însă, declaraţiile lui Geoană reprezintă sau un atac la adresa lui Băsescu sau vorbe, în spatele cărora, domnia sa e un politician vulnerabil politic şi care pare că tremură atunci când le spune.

Pagina de twitter evocă din start apartenenţa la PSD, printr-un buchet imens de trandafiri desenaţi în stânga paginii web. Cu alte cuvinte, şi pe net Geoană e un produs PSD. Nu emană transparenţă, iluzia, măcar, că nu are nimic de ascuns. Nici aici, pe net, nu este el, fără moguli, fără make-up artişti. Fără restu’ din partid. Doar el cu oamenii.

„Am făcut o campanie pozitivă şi am prezentat viziunea mea despre o Românie unită”. Aprecierile cu privire la anumite acţiuni întreprinse de Geoană ar fi trebuit să vină din rândul internauţilor care i-au citit declaraţiile. Nu sună bine să se laude singur, în contextul în care, evident, există şi păreri contrare ori care nu-i susţin viziunea politică sub nicio formă.

„Încrederea românilor în guvernare e una total zdruncinată”. De unde ştie? Totuşi mai mulţi români au votat pentru Băsescu, care a propus guvernarea.

Campania online a lui Mircea Geoană nu este una puternică, pentru că nu comunică şi cu ceilalţi de la care vrea voturi, ci duce, pur şi simplu, monologuri

(http://twitter.com/Mircea_Geoana, 8 ianuarie, 17:04).


Antonescu, pe twitter


„Astăzi mi-am deschis, în sfârşit, blogul”, astfel ne întâmpină Crin Antonescu pe twitter. E o primire directă, care nu ascunde acuze la adresa nimănui. Reprezintă un post simplu, clar.

Majoritatea posturilor acestui lider politic promovează acţiuni ale tinerilor cu convingeri liberale.

Poartă dialog cu oamenii pe twitter („Voi ce credeţi despre asta”?), dar are acelaşi stil imperativ de a-i chema la vot ca al lui Geoană: „Votaţi caracterul! Nu-i lăsaţi să vă intimideze!”. Diferenţa între Mircea Geoană şi Crin Antonescu e că Antonescu nu e agasant şi dă sfaturi mai mult prieteneşti. Nu lasă deloc impresia că ceea ce scrie pe twitterul său nu ar fi scris de el însuşi. Utilizează des persoana I şi putem regăsi în afirmaţiile sale tăria lui Băsescu şi siguranţa cu care spune cuvintele. La prezent, acum, cu voi, cei care sunteţi aici.

Ideea este că acuză actuala guvernare şi îl acuză pe Traian Băsescu de lipsa de progres a ţării. Duce, altfel spus, pe twitter, o campanie anti-Băsescu.

Şi deşi îl critică pe Geoană pe twitter, se aliază ulterior cu social-democratul şi propune online electoratului să voteze Geoană. Lucru care conduce la scăderea în credibilitate în ceea ce-l priveşte pe Crin Antonescu, din cauza incoerenţei la nivel de opinie politică.

În esenţă, campania prezidenţială online a acestui politician se situează undeva la mijloc. Câştigă simpatia multora deoarece pare uman, cald în vorbe. Nu putem, însă, să vorbim de o campanie puternică, pentru că, în mod cert, nu înglobează toate atributele care ar fi făcut-o să fie aşa: conţine multe elemente de discreditare la adresa celorlalţi candidaţi din vârf şi în plus, ne cheamă la vot, cu semnul exclamării la sfârşit.