luni, 19 octombrie 2009

Omagiu inimii mele


Cred ca cea mai longeviva dragoste este cea neimpartasita. De ce este dragostea aceasta atat de lunga? Poate pentru ca astept mereu acel telefon de la el, astept beep-ul inimii sale. Nerabdare! Astept si tot astept, dar nu mai vine… Dragostea e adesea ca un bilet la film, pe care il poti rupe cand ajungi la cinema. Dar ce mai conteaza, pentru ca am vazut filmul deja. Oricat as incerca sa-mi mai folosesc totusi creierul, sa gandesc rational, nu pot. Fiecare puzzle din mine s-a imprastiat in oaza dragostei. Scenarii de tot felul imi vin in minte. Ploua romantic. Stropii ii deseneaza, parca, pe geam, portretul. Ma simt patetica. Prea adolescenta. Poate nu mai e de varsta mea sa ma comport astfel. Pierduta in nebuniile copilariei, cu gandul. Acum, inima e singura care gandeste. Poate ca nu am nimic in comun cu El. Tocmai diferenta asta ma incita mai tare.
Cred ca dragostea e ca o femeie cu un singur cercel intr-o singura ureche. ( Aici nu mai iau in calcul piercingul. Nu se mai pune). Nu sunt emo si nu-s in depresie. Nici nu ma plang. Tocmai pentru ca desi, “s-ar putea sa-mi pierd mintile, inima mea este ok”. Asta pentru ca acolo, in ea, nu e gol. E foc.

PS: Pentru faptul ca toate deciziile din viata le-am luat cu inima, astazi am decis s-o omagiez. Multumesc inimii mele!

6 comentarii:

  1. Omagii inimii tale si din partea mea pentru ca de cand ne cunoastem inima ta e numai foc si viata!

    RăspundețiȘtergere
  2. sentimentala ca intotdeauna....oricum imi place f.tare cum ai surprins esenta iubirii folosind cuvinte atat de uzuale:)

    RăspundețiȘtergere
  3. ce sweet...mai vio, ia-o incet:)) foarte frumos, induiosator chiar;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumos si sentimental ce spui tu aici. Parca esti o adolescenta indragostita. :P
    E frumos sa fii indragostit.. :P

    RăspundețiȘtergere