mi-e dor...

E miezul noptii fix. Nu pot privi luna pentru ca o ascunde cu frig ninsoarea. E aproape mijlocul lui decembrie si in sfarsit a nins astazi pentru prima data. Sunt obosita, dupa 5 ore de cursuri in engleza. Dar nu mi-e somn deloc. Am inceput sa numar de cate lucruri, oameni, locuri mi-e dor. Am pierdut sirul insa. E miezul noptii in decembrie si e frig. Mi-e dor de prea multi, multe locuri pe unde destinul mi-a dus o data si atat pasii sau de mai multe ori poate. Mi-e dor de oameni care nu mai sunt aici, pe care ii visez ziua si uneori, noaptea. De prieteni pe care nu i-am mai vazut de mult si de vara trecuta, de toate verile trecute. De mine, fara narcisism, fara ura, mi-e dor. E trecut de miezul noptii, mi-e dor, miroase a decembrie de aici din cartier pana in centru, peste tot in oras, in sufletul meu, in ganduri…