Post cu mustrari de constiinta



Ma simt si chiar cred ca sunt penibila. De cateva zile nu fac altceva decat sa ma cert si iar sa ma cert ba cu cei care-l sustin pe Basescu, ba cu cei care au votat Geoana fara sa stie nici ei de ce au facut asta. Sunt penibila, da, pentru ca intr-un post atat de mare ca cel al Craciunului, ce fac? Ma cert si scriu tampenii despre persoane care isi iau doar ele ciolanul mult-visat. Sunt penibila pentru ca in loc sa vad dragostea din jurul meu, sa am grija de caldura din familie, sa visez la bradutul plin de globuri si cadouri, la eventuale zile cu zapada si la mirosul ala delicios de portocale cu cozonac, ma cert! Si nici macar nu o fac pentru bani sau alte avantaje materiale, ci doar ca sa-mi satisfac setea unui orgoliu nemasurat. Mi-e jena sa privesc in ochi ursuletul meu preferat de plus, cu caciulita lui de somnoros pe cap, ce sforaie cand il ating si care ma priveste el acum mustrator! Si o merit, nu dezmint asta. Sunt penibila pentru ca vorbesc despre politica si uit prea des de ceea ce conteaza cu adevarat, iar politicii ii lipseste cu desavarsire: dragostea, adevarul, onoarea.